rutenism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUTENÍSM, rutenisme, s. n. Cuvânt sau expresie împrumutată din limba ucraineană (și neasimilată). –
Rutean +
suf. -ism.rutenism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rutenísm s. n.,
pl. rutenísmerutenism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUTENÍSM, rutenisme, s. n. Cuvânt sau expresie împrumutată din limba ucraineană (și neasimilată). —
Rutean +
suf. -
ism.