rusticiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUSTICIZÁ, rusticizez, vb. I.
Tranz. și
refl. A da sau a căpăta caracter rustic. – Din
engl. rusticize.rusticiza (Dicționar de neologisme, 1986)RUSTICIZÁ vb. I. tr. A rustica. [<
rustic +
-iza].
rusticiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUSTICIZÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracter rustic. (< engl.
rusticize)
rusticiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUSTICIZÁ, rusticizez, vb. 1.
Tranz. și
refl. A da sau a căpăta caracter rustic. — Din
engl. rusticize.