rustican (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUSTICÁN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Italienism rar) Rustic. – Din
it. rusticano.rustican (Dicționar de neologisme, 1986)RUSTICÁN, -Ă adj. (
Italienism) De la țară, de țăran; țărănesc; campestru; rustic. [< it.
rusticano].
rustican (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUSTICÁN, -Ă adj. rustic. (< it.
rusticano)
rustican (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rusticán adj. m.,
pl. rusticáni; f. rusticánă, pl. rusticánerustican (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUSTICÁN, -Ă, rusticani, -e, adj. (Rar) Rustic. — Din
it. rusticano.