rusticitate - explicat in DEX

rusticitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUSTICITÁTE s. f. Caracterul a tot ce este rustic; fig. bădărănie. – Din fr. rusticité.

rusticitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RUSTICITÁTE s.f. 1. Caracterul a tot ce este rustic; (fig.) bădărănie. 2. Calitatea unei plante de a se adapta la intemperii. [Cf. fr. rusticité].

rusticitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RUSTICITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este rustic; (biol.) bădărănie. 2. rezistență a unui animal sau a unei plante la intemperii. (< fr. rusticité)

rusticitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rusticitáte f. (lat. rusticitas, -átis). Caracteru de a fi rustic.

rusticitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rusticitáte s. f., g.-d. art. rusticitắții

rusticitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUSTICITÁTE s. f. Caracterul a tot ceea ce este rustic; fig. bădărănie. — Din fr. rusticité.