ruscuță - explicat in DEX

ruscuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui ruscă. 2. (Bot.) Cocoșel-de-câmp. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuță-de-primăvară (sau -primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă (Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau -tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpuriu-închis (Adonis autumnalis). – Et. nec.

ruscuță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. ~ 4. Monedă de argint. (din rus²)

ruscuță (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
RUSCÚȚĂ, ruscúțe, s.f. ~ 5. Plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin semănături. (Adonis aestivalis).

ruscuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) ruscúță f., pl. e (d. Rus, Ruscă ?). Numele unor plante ranunculacee numite și cocoșeĭ. V. cocoșel.

ruscuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) ruscúță f., pl. e (ca ruscuță 1 ?). Bucov. (Marian, Nașt. 411). Un fel de monetă [!].

ruscuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ruscúță (reg.) s. f., g.-d. art. ruscúței; pl. ruscúțe

ruscuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui ruscă. 2. (Bot.) Cocoșel-de- câmp. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie (Adonis flammea). Compuse: ruscuță-de-primăvară (sau -primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă (Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau -tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpurie-închisă (Adonis autumnalis). — Et. nec.