rusesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUSÉSC, -EÁSCĂ, rusești, adj. Caracteristic rușilor, ca rușii, rus (
2), rusienesc. –
Rus +
suf. -esc.rusesc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUSÉSC, RUSEÁSCĂ, ruséști, adj. ~
2. Afurisit, blestemat. (din
rus2)
rusesc (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)RUSÉSC, -EÁSCĂ, ruséști, adj. ♦ Provenit din Rusia, din [fosta] Uniune Sovietică.
Ceai rusesc.rusesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) rusésc, -eáscă adj. (d.
Rus). De Rus, al Rusiiĭ:
steagu rusesc.rusesc (Dicționaru limbii românești, 1939)rusésc v. tr. Rusific.
rusesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rusésc adj. m.,
f. ruseáscă; pl. m. și
f. ruséștirusesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rusesc a. ce ține de Rusia și de locuitorii ei.
rusesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUSÉSC, -EÁSCĂ, rusești, adj. Caracteristic rușilor, ca rușii, rus (
2), rusienesc. —
Rus +
suf. -
esc.