ruscuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (
Reg.) Diminutiv al lui
ruscă. 2. (
Bot.) Cocoșel-de-câmp.
3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie
(Adonis flammea). ◊ Compuse:
ruscuță-de-primăvară (sau
-primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă
(Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau
-tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpuriu-închis
(Adonis autumnalis). –
Et. nec.