rusalcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUSÁLCĂ, rusalce, s. f. Duh al râurilor, lacurilor, pădurilor și câmpiilor, închipuit în mitologia slavă ca o fată tânără îmbrăcată în alb, care atrage pe tineri în fundul apelor, înecându-i. – Din
sl. rusalka.rusalcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rusálcă (zână a apelor)
s. f.,
g.-d. art. rusálcei; pl. rusálcerusalcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUSÁLCĂ, rusalce, s. f. Duh al râurilor, lacurilor, pădurilor și câmpiilor, închipuit în mitologia slavă ca o fată tânără îmbrăcată în alb, care atrage pe tineri în fundul apelor, înecându-i. — Din
sl. rusalka.