rus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUS, -Ă, ruși, -se, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară de acolo;
2. Adj. Care aparține Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat,
f.) Limba rusă. – Din
rus. rus'.rus (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUS2, RÚSĂ, ruși, rúse, adj. Blond. (din
sl. rŭsu; deriv. din
lat. russus pare mai puțin prob.,
cf. roșu)
rus (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUS3, ruși, s. m. (Entom.) Șvab
1,
Blatta germanica. (din
rus2)
rus (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rus (rúsă), adj. – Roșu. –
Mr. arus, megl. rus. Sl. rusŭ (Cihac, II, 321; Tiktin; Graur,
BL, VI, 170).
Der. din
lat. russus (Pușcariu 1487; Capidan,
Dacor., IV, 850; REW 7466) pare mai puțin probabilă,
cf. roșu. –
Der. rus, s. m. (rus; gîndac, Blatta germanica);
rusav, adj. (roșu), din
rut. rusjavyj (Tiktin),
sec. XVII,
înv.;
ruscă, s. f. (femeie rusă; oaie roșcată);
ruscea (
var. rușcea),
s. f. (brîndușă, Colchicum autumnale);
ruscuță, s. f. (plante, Adonis flamea, A. vernalis; monedă de argint);
rusesc, adj. (rus; îndrăcit, blestemat);
rusește, adv. (în rusă, ca rușii);
rusifica, vb. (a face pe cineva rus, a se asimila rușilor);
rusneac (
var. rusnac),
s. m. (rutean);
rușeț, adj. (roșcat);
rușiță, s. f. (vacă roșcată);
rușulică (
var. ruș(c)uliță),
s. f. (plantă, Hieracium aurantiacum).
Rușchiu, s. n. (
Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, în loc de
ruschiu (
cf. ruscea, rușcea), datorită culorii roșietice a unora din aceste locuri, ca și în cazul lui
rușeț, foarte folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu,
Dacor., III, 680, care pornește de la
lat. rūscŭlum, nu este convingătoare.
rus (Dicționar de argou al limbii române, 2007)RUS ivan, muscal, prieten.
rus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RUS, com. în
jud. Sălaj, situată la poalele dealurilor Gârboului, pe
stg. Someșului; 1.190
loc. (2005). Haltă de
c. f. (în satul
R.). Satul
R. apare mențioant documentar în 1325.
rus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RUS, Remus (
n. 1942, Brașov), teolog român. Prof. la Institutul Teologic și Universitatea din București. Specialist în istoria religiilor („Concepția despre om în marile religii”, „Istoria religiilor. Manual pentru seminariile teologice”, în colab., „Istoria filozofiei islamice”, „Dicționar enciclopedic de literatură creștină în primul mileniu”).
rus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RUS, -Ă (‹
rus)
s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe
terit. Rusiei. Mai trăiesc în alte republici de pe
terit. fostei U.R.S.S., în S.U.A. și Canada și în țările din Europa Apuseană. ♦ Persoană care aparține acestui popor.
R. sunt de religie creștină (ortodoxă).
2. Adj. Care aparține Rusiei sau rușilor (
1), privitor la Rusia sau la ruși; rusesc. ◊
Artă r. = primele manifestări apar din
sec. 10 în orașele și cnezatele Kiev, Novgorod, Vladimir, Suzdal și Moscova. Tradiționala arhitectură în lemn a influențat plastica arhitecturii zidite. Bisericile se caracterizează prin cupole multiple și prezentare etajată a volumelor (catedrala
Sf. Sofia din Kiev –
sec. 12). În
sec. 14-15 apar elemente noi: arcul în potcoavă, cupola în formă de bulb, decorații cu plăci de faianță colorată. Pe lângă construcțiile religioase (biserica Adormirea Maicii Domnlui, catedrala
Sf. Mihail, biserica Vasili Blanjennîi din Moscova) se realizeazăă ample construcții militare (citadela Kremlinului, din Moscova) și civile (Granovitaia Palata, din Moscova). În pictură se realizează ansambluri de frescă și mozaic, icoane și ilustrații de manuscris (A. Rubliov, Teofan Grecul, Dionisi). În
sec. 18 și 19 pătrund influențele stilurilor baroc, rococo, neoclasic. Pe primul loc continuă să se situeze arhitectura, în domeniul căreia, ca realizare reprezentativă, se înscrie construcția orașului Sankt-Petersburg. Se dezvoltă de asemenea sculptura portretistă și statuară (I.P. Martos, M.I. Kozlovski, F.I. Șubin). În pictură, genurile se diversifică și, în afară de portret, apare compoziția cu tematică variată (A.G. Venețianov, V.L. Borovikovski, D.G. Levițki, V.A. Tropinin, A.A. Ivanov, P.A. Fedotov, K.P. Briullov). Către sfârșitul
sec. 19, în
a.r. un rol important în are mișcarea
peredvijnicilor. La sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec.20 apar unele tendințe formaliste, promovate de revista „Mir iskusstva”. Printre artiștii valoroși ai acestei vremi se numără M.A. Vrubel, V.A. Serov, S.A. Korovin și A.E. Arhipov. Din al doilea deceniu al
sec. 20 se dezvoltă arta sovietică. În sculptură se remarcă Sadr, S.T. Konenkov, M.G. Manizer, E.V. Vucetici, N.A. Andreev, V.I. Muhina; în pictură, I.I. Brodski, K.F. Iuon, S.V. Gherasimov, P.P. Koncealovski, M.V. Nesterov, M.S. Sarian, S.A. Ciuikov, A.A. Deineka, iar în grafică V.A. Favorski, E.A. Kibrik, Kudrîniksi. O mare înflorire dobândește urbanismul și arhitectura. ♦ (substantivat,
f.) Limbă indo-europeană, din grupul limbilor slave de răsărit, vorbită de ruși. Este cea mai importantă limbă slavă, vorbită de peste 260 milioane de oameni. Rusa veche s-a dezvoltat independent din slavă începând din
sec. 11. Paralel cu ea a existat slavona rusă, care era limba bisericii. Mai exista o formă scrisă numită rusa nonliterară, folosită în cancelarii, documente, corespondență. Până în
sec. 16 a existat o dublă dualitate: între limba vorbită, bogată în varietate dialectală, și rusa nonliterară și, pe de altă parte, între cele două limbi scrise: slavona și
r. nonliterară. Din
sec. 17 are loc unificarea progresivă a limbii scrise, prin eliminarea slavonei, punându-se bazele limbii
r. moderne (gramatica lui Lomonosov de la 1755). Este limba oficială a Federației Ruse și una dintre cele șase limbi oficiale de lucru la O.N.U. Folosește alfabetul chirilic.
rus (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rus, ruși, s.m. – Iobag: „Vița ta e de harbuz / Și tu ești fecior de rus„; în continuare „Rus, în Maramureș, însemnă și iobag” (Albinus 1938: 8). Sens atestat și de Țiplea (1906). – Din rus.
rus (Dicționaru limbii românești, 1939)1) Rus, Rúscă, pl.
ște (est) și
Rusoaĭcă (vest) s. (rus.
Rus). Locuitor din Rusia. Adj.
Fals (neol.). Rusesc.