rupicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUPÍCOL, -Ă, rupicoli, -e, adj. (
Bot.; despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. – Din
fr. rupicole.rupicol (Dicționar de neologisme, 1986)RUPÍCOL, -Ă adj. (
Despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. [< fr.
rupicole, cf. lat.
rupes – stâncă,
colere – a locui].
rupicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)RUPÍCOL, -Ă adj. (despre păsări, plante) care trăiește, crește pe stânci sau bolovănișuri. (< fr.
rupicole)
rupicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUPÍCOL, -Ă, rupicoli, -e, adj. (
Bot.; despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. — Din
fr. rupicole.