rumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUMENEÁLĂ, (
2, 3)
rumenele, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață.
2. (
Pop.) Fard, suliman, dresuri.
3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă
(Potentilla procumbens). –
Rumeni +
suf. -eală.rumeneală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)RUMENEÁLĂ s. f. ~ (din
rumeni +
suf. -eală, sl. rumĕnilo)
rumeneală (Dicționaru limbii românești, 1939)rumeneálă f., pl.
elĭ (d.
rumenesc; sîrb.
rumenilo, roșeață, suliman roș; pol.
rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea [!] uneĭ pînĭ [!] saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin [!] tufișurĭ și pădurĭ umede (
potentilla procumbens orĭ
tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ
rumenéle [cp. cu
gălbenele], ca´n P. P. V.
carmin). Pl. (
rumenele). Roĭbă.
rumeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rumeneálă s. f.,
g.-d. art. rumenélii/rumenélei; (farduri, plante)
pl. rumenéli/rumenélerumeneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rumeneală f.
1. coloarea roșie a obrajilor;
2. suliman;
3. pl. Tr.
Bot. roibă.
rumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUMENEÁLĂ, (
2, 3)
rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață.
2. (
Pop.) Fard, suliman, dresuri.
3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (
Potentilla procumbens). [
Pl. și: (
2,3)
rumenele] —
Rumeni +
suf. -
eală.