rumeior - explicat in DEX

rumeior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUMEIÓR, -OÁRĂ, rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen². 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior. – Var.: rumeór, -oáră adj.] – Rumen² + suf. -ior.

rumeior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rumeiór (-me-ior) adj. m., pl. rumeióri; f. rumeioáră, pl. rumeioáre

rumeior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUMEIÓR, -OÁRĂ rumeiori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui rumen². 2. S. f. (Bot.) Cârmâz. [Pr.: -me-ior. — Var.: rumeor, -oară adj.] — Rumen² + suf. -ior.