rumeneală - explicat in DEX

rumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUMENEÁLĂ, (2, 3) rumenele, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). – Rumeni + suf. -eală.

rumeneală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
RUMENEÁLĂ s. f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo)

rumeneală (Dicționaru limbii românești, 1939)
rumeneálă f., pl. elĭ (d. rumenesc; sîrb. rumenilo, roșeață, suliman roș; pol. rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea [!] uneĭ pînĭ [!] saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin [!] tufișurĭ și pădurĭ umede (potentilla procumbens orĭ tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ rumenéle [cp. cu gălbenele], ca´n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roĭbă.

rumeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!rumeneálă s. f., g.-d. art. rumenélii/rumenélei; (farduri, plante) pl. rumenéli/rumenéle

rumeneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rumeneală f. 1. coloarea roșie a obrajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibă.

rumeneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUMENEÁLĂ, (2, 3) rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). [Pl. și: (2,3) rumenele] — Rumeni + suf. -eală.