ruguleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RUGULÉȚ,ruguleți, s. m. Diminutiv al lui rug1. – Rug1 + suf. -uleț.
ruguleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ruguléț s. m., pl. ruguléți
ruguleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RUGULÉȚ,ruguleți, s. m. Diminutiv al lui rug1. — Rug1 + suf. -uleț.