rugăciune - explicat in DEX

rugăciune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). – Lat. rogatio, -onis.

rugăciune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rugăciúne s. f., g.-d. art. rugăciúnii; pl. rugăciúni

rugăciune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rugăciune f. 1. cerere făcută cu umilință; 2. implorarea grației divine. [Lat. ROGATIONEM].

rugăciune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RUGĂCIÚNE, rugăciuni, s. f. Încercare personală de a intra în contact direct cu divinitatea; cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; rugă (2). ♦ (Rar) Rugăminte, insistență, rugă (1). — Lat. rogatio, -onis.

rugăcĭune (Dicționaru limbii românești, 1939)
rugăcĭúne f. (lat. rogatio, -ónis, pv. roazo, vfr. rouvaison. V. de- și pro-rogațiune). Cerere umilită către Dumnezeŭ.