rufușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RUFUȘOÁRĂ,rufușoare, s. f. Diminutiv al lui rufă. [Var.: rufșoáră s. f.] – Rufă + suf. -ușoară.
rufușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rufușoáră s. f., g.-d. art. rufușoárei; pl. rufușoáre
rufușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RUFUȘOÁRĂ,rufușoare, s. f. Diminutiv al lui rufă. [Var.: rufșoáră s. f.] — Rufă + suf. -ușoară.