rufos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. (
Fam.) Zdrențăros. –
Rufă +
suf. -os.rufos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rufos, -oasă, rufoși, -oase adj. 1. zdrențăros.
2. (
reg.) murdar, soios.
rufos (Dicționaru limbii românești, 1939)rufós, -oásă adj. (d.
rufă).
Est. Zdrențăros, cu haĭnele rupte de vechime.
rufos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rufós (
fam.)
adj. m.,
pl. rufóși; f. rufoásă, pl. rufoáserufos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rufos a. sdrențeros:
ești cam rufos AL. [Derivat din
rufe cu sensul primitiv de haine (ordinare sau uzate)].
rufos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUFÓS, -OÁSĂ, rufoși, -oase, adj. (
Fam.) Zdrențăros. —
Rufă +
suf. -
os.