rufetaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
rufetáș m. (d. rufet). Vechĭ. Membru al unuĭ rufet, breslaș. Țăran care lucra la sare în Tîrgu Ocniĭ și făcea parte dintr´un rufet.
rufetaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rufetaș m. od. breslaș: interesele rufetașilor NEGR.