rublă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÚBLĂ, ruble, s. f. 1. Unitatea principală a sistemului monetar din Rusia; moneda care reprezintă această unitate.
2. Nume dat în trecut monedelor străine de argint. – Din
rus. rubl'.rublă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÚBLĂ s. f. unitatea monetară a țărilor fostei U.R.S.S. (< rus.
rubl)
rublă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rúblă (rúble), s. f. – Monedă rusească.
Rus. rublj.rublă (Dicționaru limbii românești, 1939)*rúblă f., pl.
e (rus.
rubl). Carboavă, o monetă rusească de argint în valoare nominală de 4 francĭ și 75 de banĭ care a umblat și pin România pînă după 1877. La 1822 ĭa [!] valora în Moldova „6 leĭ” (Iorga, Negoț. 225). Pînă la 1918, rubla de hîrtie nu valora de cît [!] 2 fr. și 65 de banĭ.
rublă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rúblă (ru-blă) s. f.,
g.-d. art. rúblei; pl. rúblerublă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rublă f. monedă rusească în valoare de 4 lei. [Rus.].
rublă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÚBLĂ, ruble, s. f. 1. Unitatea principală a sistemului monetar din Rusia; moneda care reprezintă această unitate.
2. Nume dat în trecut monedelor străine de argint. — Din
rus.
rubl’.