roșiatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [
Pr.:
-și-a-. –
Var.:
roșiétic, -ă, roșiátec, -ă, roșátic, -ă, roșátec, -ă adj.] –
Roșu +
suf. -atic.roșiatic (Dicționaru limbii românești, 1939)roșiátic, -ă adj. (d.
roș, vechĭ
roșiŭ, cu suf.
-atic). Cam roș, care bate´n roș:
florile măruluĭ îs roșiatice. – În est
roșietic.roșiatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)roșiátic (-și-a-) adj. m.,
pl. roșiétici (-și-e-); f. roșiátică, pl. roșiéticeroșiatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roșiatic a. roș bătând în alb.
roșiatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [
Pr.: -
și-a-. —
Var.:
roșiétic, -ă, roșiátec, -ă, roșátic, -ă, roșátec, -ă adj.] —
Roșu +
suf. -
atic.