roade (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROÁDE, rod, vb. III.
1. Tranz. și
intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊
Expr. (
Tranz.)
A roade (cuiva)
urechile =
a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva;
b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva.
2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura.
3. Tranz. (
Reg.) A morfoli ceva în gură.
4. Tranz. și
refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊
Expr. (
tranz.)
A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦
Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni).
5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. –
Lat. rodere.roade (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. –
Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358),
cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp.,
port. roer. –
Der. ros, adj. (mîncat; uzat);
rosătură, s. f. (loc ros, rană);
rosură, s. f. (roadere, rosătură).
roade (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)roáde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rod, perf. s. 1
sg. roséi, 1
pl. roáserăm; conj. prez. 3
să roádă; ger. rozấnd; part. rosroade (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roade v.
1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare:
a roade un os; 2. a strica, a vătăma:
rugina roade fierul; 3. fig. a consuma:
necazul roade inima; 4. a turmenta:
mă roade la inimă de foame; 5. fig. a ciopli:
doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [Lat. RODERE].
roade (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROÁDE, rod, vb. III.
1. Tranz. și
intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊
Expr. (
Tranz.)
A roade (cuiva)
urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva;
b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva.
2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura.
3. Tranz. (
Reg.) A morfoli ceva în gură.
4. Tranz. și
refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊
Expr. (
Tranz.)
A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦
Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni).
5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. —
Lat. rodere.