roșcovă - explicat in DEX

roșcovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafeniu-închis, cu multe semințe. – Roșcov + suf. -ă.

roșcovă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
róșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). – Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din rogŭ „corn” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49), cf. bg. rožkov. – Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove).

roșcovă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
roșcovă, roșcove s. f. (er.) penis.

roșcovă (Dicționaru limbii românești, 1939)
róșcovă f., pl. e (vsl. rožĭkov de păstare, d. rog, corn, bg. rožkov, roșcovă, roșcov; rus. rožkóvyĭ, de roșcovă, d. rozók, cornuleț, roșcovă, rog, corn. V. inorog, răgace, rohatcă). Fructu roșcovuluĭ (o păstare mare, groasă și dulce, bună de mîncat). – În nord coarne de mare. V. carat.

roșcovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
róșcovă s. f., g.-d. art. róșcovei; pl. róșcove

roșcovă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roșcovă f. 1. fructul roșcovului, lung, lătăreț și dulce, numit și coarnă de mare; 2. boală de cai ce face osișoare la nări. [Rus. ROJKOVĬ (din ROJEKŬ, cornișor)].

roșcovă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafenie-închisă, cu multe semințe. — De la roșcov.