roșcov - explicat in DEX

roșcov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓȘCOV, roșcovi, s. m. Mic arbore din familia leguminoaselor, originar din Arabia, cultivat în regiunea mediteraneană, cu frunze compuse, cu foliole eliptice, persistente, cu fructe (păstăi) lungi, dulci și comestibile (Ceratonia siliqua). ◊ Compus: roșcov-sălbatic = plătică. – Din bg. rožkov.

roșcov (Dicționaru limbii românești, 1939)
róșcov m. (d. roșcovă). Un pom mic înrudit cu salcîmu, originar din Arabia și care crește cultivat pin prejuru [!] Mediteraneĭ (ceratónia siliqua). – Și -vár (ChN. 2, 14 și 84. Munt. vest).

roșcov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
róșcov s. m., pl. róșcovi

roșcov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roșcov m. 1. mic arbore din clasa leguminoaselor al cărui lemn tare și roș se întrebuințează la tâmplărie (Ceratonia siliqua); 2. Tr. V. rășcov.

roșcov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓȘCOV, roșcovi, s. m. Mic arbore din familia leguminoaselor, originar din Arabia, cultivat în regiunea mediteraneană, cu frunze compuse, cu foliole eliptice, persistente, cu fructe (păstăi) lungi, dulci și comestibile (Ceratonia siliqua). ◊ Compus: roșcov-sălbatic = plătică. — Din bg. rožkov.