roĭbă - explicat in DEX

roibă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorată roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.

roibă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RÓIBĂ (lat. robia) s. f. Plantă erbacee perenă din familia rubiaceelor, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime (Rubia tinctorum). Cultivată în trecut pentru substanțele colorante din rădăcină, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizată și ca plantă medicinală, în special pentru afecțiunile renale.

roĭbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare [!] care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte [!] o văpsea [!] roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

roibă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
róibă (plantă) s. f., g.-d. art. róibei; pl. róibe

roibă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roibă f. plantă din a cării rădăcină se extrăgea înainte o materie colorantă roșie (Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA].

roibă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori albe-gălbui, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum). — Lat. robia.