rozător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La
pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la
sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival)
Animal rozător. –
Roade +
suf. -ător.