rozariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROZÁRIU1, rozarii, s. n. (În Biserica catolică)
1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria.
2. Șirag de mărgele din lemn, os, sticlă etc., aranjate într-o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță, folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite.
V. mătanie. – Din
lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire.rozariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROZÁRIU2, rozarii, s. n. (Rar) Loc în care se plantează trandafiri. – Din
fr. rosarium, it. rosario.rozariu (Dicționar de neologisme, 1986)ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron.
-riu. / < lat.bis.
rosarium, cf. it.
rosario, fr.
rosaire].
rozariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROZÁRIU1 s. n. culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria. (< lat.
rosarium, it.
rosario, fr.
rosaire)
rozariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROZÁRIU2 s. n. (rar) grădină de trandafiri. (< lat.
rosarium, it.
rosario)
rozariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rozáriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. rozáriul; pl. rozárii, art. rozáriile (-ri-i-)rozariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROZÁRIU1, rozarii, s. f. (în Biserica catolică)
1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria.
2. Șirag de mărgele din lemn, os, sticlă etc., aranjate într-o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță, folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite.
V. mătanie. —
Din lat. rosarium, it. rosario, fr. rosaire.rozariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROZÁRIU2, rozarii, s. n. (Rar) Loc în care se plantează trandafiri. — Din
fr. rosarium, it. rosario.