rototecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTOTÉCĂ, rototeci, s. f. Catalog mecanic cu fișe puse pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase de la locul lor. – Din
fr. rotothéque.rototecă (Dicționar de neologisme, 1986)ROTOTÉCĂ s.f. Catalog mecanic cu fișe puse pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase. [Var.
rotatecă s.f. / < fr.
rotathèque].
rototecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTOTÉCĂ s. f. catalog cu fișe aplicate pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fără a fi scoase. (< fr.
rotothèque)
rototecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rototécă s. f.,
g.-d. art. rototécii; pl. rototécirototecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTOTÉCĂ, rototeci, s. f. Catalog mecanic cu fișe puse.pe plăci situate într-o tobă rotativă, care pot fi consultate fară a fi scoase de la locul lor. — Din
fr. rotothéque.