rotondă - explicat in DEX

rotondă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. – Din fr. rotonde, it. rotonda.

rotondă (Dicționar de neologisme, 1986)
ROTÓNDĂ s.f. 1. Sală, construcție mare, circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă. 2. (Rar) Platformă circulară pe care se dansează; ring. [< fr. rotonde, it. rotonda, cf. lat. rotundus – rotund].

rotondă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROTÓNDĂ s. f. 1. sală mare circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă, pentru expoziții, sport etc. ◊ masă rotundă, dialog organizat pentru schimb de opinii într-o problemă de interes public. 2. platformă circulară pe care se dansează; ring¹ (1). 3. pelerină largă, un fel de capă. (< fr. rotonde, it. rotonda)

rotondă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ROTÓNDĂ (‹ fr., lat.) s. f. Construcție de zidărie de plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. ◊ În arhitectura clasică și neoclasică, construcție sau sală construită circular sau oval și acoperită de un dom. Se trage din tholus-ul grecesc. Construcții celebre în formă de r.: Panteonul din Roma (124), Villa Rotonda din Vicenza (1550), proiectată de Andrea Palladio, Chiswick House din Londra (1725), Memorialul Jefferson din Washington D.C. (1934-1941). ♦ Sală de plan circular înglobată unei construcții mai ample (ex. r. Ateneului Român din București).

rotondă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rotóndă f., pl. e (fr. rotonde). Edificiŭ rătund [!]. Un fel de manta femeĭască fără mînicĭ [!] care a fost la modă pe la 1880, numită acum capă. V. rond.

rotondă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotóndă s. f., g.-d. art. rotóndei; pl. rotónde

rotondă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotondă f. edificiu de formă rotundă și terminat în cupolă.

rotondă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. — Din fr. rotonde, it. rotonda.