rotilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță.
2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului;
p. gener. (la
pl.) cotiga plugului. –
Roată +
suf. -ilă.rotilă (Dicționaru limbii românești, 1939)*rotílă f., pl.
e (d.
roată și
-ilă ca´n
scărilă).
Vest. Roată de plug, de roabă saŭ de mașină maĭ mică.
rotilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotílă s. f.,
g.-d. art. rotílei; pl. rotílerotilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rotilă f.
1. rotiță;
2. pl. cotigă.
rotilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTÍLĂ, rotile, s. f. 1. Rotiță.
2. Fiecare dintre cele două roți ale cotigii plugului;
p. gener. (la
pl.) cotiga plugului. —
Roată +
suf. -
ilă.