rotifer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTIFÉR, rotifere, s. n. (La
pl.) Clasă de viermi acvatici microscopici, cu corpul alungit sau sferic și prevăzut cu cili vibratili puternici, care se învârtesc ca o roată
(Rotatoria); (și la
sg.) vierme care face parte din această clasă. – Din
fr. rotifère.rotifer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotifér s. n.,
pl. rotiférerotifer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTIFÉR, rotifere, s. n. (La
pl.) Clasă de viermi acvatici microscopici, cu corpul alungit sau sferic și prevăzut cu cili vibratili puternici, care se învârtesc ca o roată (Rotatoria); (și la
sg.) vierme care face parte din această clasă. — Din
fr. rotifère.