rotacizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTACIZÁRE, rotacizări, s. f. Faptul de
a (se) rotaciza; rotacism. –
V. rotaciza.rotacizare (Dicționar de neologisme, 1986)ROTACIZÁRE s.f. Faptul de a (se) rotaciza; rotacism. [Pl.
-zări. / <
rotaciza].
rotacizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotacizáre s. f.,
g.-d. art. rotacizắrii; pl. rotacizắrirotacizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTACIZÁRE, rotacizări, s. f. Faptul de
a (se) rotaciza; rotacism. —
V. rotaciza.