rotacism - explicat in DEX

rotacism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROTACÍSM, (2) rotacisme, s. n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”. 2. Transformarea, în limba română, a lui „n” intervocalic în „r”, la cuvintele moștenite din limba latină. – Din fr. rhotacisme.

rotacism (Dicționar de neologisme, 1986)
ROTACÍSM s.n. Fenomen fonetic constând în transformarea lui n intervocalic în r. [< fr. rhotacisme, cf. gr. rhotakismos].

rotacism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROTACÍSM s. n. fenomen fonetic, constând în transformarea unei consoane intervocalice în r; (în limba română) transformarea în r a lui n intervocalic în cuvinte moștenite din latină. (< fr. rhotacisme)

rotacism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rotacísm s. n., (cazuri) pl. rotacísme

rotacism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rotacism n. trecerea unei consoane în r, în special a unui n intervocalic: rotacismul e caracteristica graiului istro-român (Rumeri) și a Moților (bură dimireață).

rotacism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROTACISM, (2) rotacisme, s. n. 1. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r”. 2. Transformarea în limba română a lui „n” intervocalic în „r”, la cuvintele moștenite din limba latină. — Din fr. rhotacisme.