rotalit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROTALÍT, rotalite, s. n. Piesă de sticlă turnată, cavă, colorată în verde-albăstrui sau galben, folosită la executarea luminatoarelor, a pereților care trebuie să permită trecerea luminii etc. – Din
rus. rotalit.rotalit (Dicționar de neologisme, 1986)ROTALÍT s.n. Element de construcție din sticlă rezistentă și translucidă, de forma unui cilindru, care intră în compunerea unui perete sau a unui planșeu, servind pentru iluminarea unei încăperi. [< engl.
rotalite].
rotalit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROTALÍT s. n. element de construcție din sticlă rezistentă și translucidă, de forma unui cilindru, în compunerea unui perete sau a unui planșeu, pentru iluminarea unei încăperi. (< rus.
rotalit, engl.
rotalite)
rotalit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rotalít s. n.,
pl. rotalíterotalit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROTALÍT, rotalite, s. n. Piesă de sticlă turnată, cavă, colorată în verde-albăstrui sau galben, folosită la executarea luminatoarelor, a pereților care trebuie să permită trecerea luminii etc. — Din
rus. rotalit.