rostuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROSTUÍT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie.
2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. –
V. rostui.rostuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROSTUÍT, -Ă, rostuiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie.
2. (Despre zidărie, pavaj etc.) Care are rosturile umplute cu material etanș. —
V. rostui.