rostuitor - explicat in DEX

rostuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.

rostuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rostuitór (-tu-i-) s. n., pl. rostuitoáre

rostuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] — Rostui + suf. -tor.