rondare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RONDÁRE, rondări, s. f. Acțiunea de a ronda, executarea unui rondou (
2). –
V. ronda.rondare (Dicționar de neologisme, 1986)RONDÁRE s.f. (
Mar.) Schimbare a direcției unei nave cu 180°. [<
rondou1 (2) [în DN]].
rondare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RONDÁRE, rondări, s. f. Acțiunea de
a ronda; executare a unui rondou (
2). —
V. ronda.