rondel - explicat in DEX

rondel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.

rondel (Dicționar de neologisme, 1986)
RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].

rondel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello)

rondel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rondél n., pl. e (fr. rondeau). În poezia franceză, mică poezie de formă fixă, cu doŭă rime și cu repetițiunĭ obligatoriĭ. În muzică, cîntec cu o repriză saŭ cu doŭă.

rondel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rondél (poezie) s. n., pl. rondéluri

rondel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RONDÉL (‹ it., fr.) s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 versuri (14 în literatura franceză), dispuse în trei strofe, în care primul vers este identic, cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și cu ultimul. A fost cultivat îndeosebi în lirica medievală franceză și de către parnasieni (Charles d’Orléns, Cl. Marot, V. Voiture). În literatura română, specia este introdusă de Al. Macedonski.

rondel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rondel n. mică poezie cu repetițiuni obligatorii.

rondel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și ultimul vers. — Din it. rondello, fr. rondel.