românism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMÂNÍSM, (
2)
românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (
I 1); spirit românesc.
2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. –
Român +
suf. -ism.românism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)românísm s. n., (cuvinte)
pl. românísmeromânism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)românism n.
1. poporul român considerat după natura-i particulară;
2. particularitate a limbei române.
românism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMÂNÍSM, (
2)
românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (
I 1); spirit românesc
2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. —
Român +
suf. -ism.