rom - explicat in DEX

rom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROM², romi, s. m. Țigan. – Din țig. rom „om”.

rom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROM¹, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom¹ (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: rum (reg.) s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

rom (Dicționar de neologisme, 1986)
ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

rom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

rom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rom¹ / rrom (persoană) adj. m., s. m., pl. romi / rromi; adj. f., s. f. rómă / rrómă, pl. róme / rróme

rom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rom (-muri), s. n. – Băutură alcoolică din trestie de zahăr. Fr. rhum.

rom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rom (rómi), s. n. – (Trans.) Nisipuri aurifere. Mag. rom „moloz” (Candrea).

rom (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) rom, -ă s. (țig. Rom, d. Român). Cam iron. Țigan.

rom (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *rom n., pl. urĭ (turc. rom, fr. rhum, rum [pron. rom], d. engl. rum, care vine d. rambullion, cuv. din insulele Barbados). Un fel de rachiŭ maĭ scump obținut din melasa trestiiĭ de zahăr saŭ și din altele. (E incolor saŭ maĭ des colorat în galben cu zahăr ars): ceaĭ cu rom. V. jamaĭcă, coñac.

rom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rom² (băutură) s. n., (porții) pl. rómuri