românaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui
român (
I 1). [
Var.:
rumânáș s. m.] –
Român +
suf. -aș.românaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)românaș, românași s. m. (dim., iron.) ins / individ necunoscut.
românaș (Dicționaru limbii românești, 1939)românáș m. (dim. d.
Român). Român simpatic.
românaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)românáș s. m.,
pl. românáșiromânaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)românaș m. formă mângăietoare pentru român:
un brad de românaș ISP.
românaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMÂNÁȘ, romănași, s. m. Diminutiv al lui
român (
I 1). [Var.:
rumânáș s. m.] —
Român +
suf. -
aș.