romanțiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANȚIOZITÁTE s. f. Înclinare spre visare, spre melancolie; romantism. [
Pr.:
-ți-o-] –
Romanțios +
suf. -itate.romanțiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)ROMANȚIOZITÁTE s.f. Înclinare spre visare, spre melancolie; romantism. [<
romanțios +
-itate].
romanțiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANȚIOZITÁTE s. f. Înclinare spre visare, spre melancolie; romantism. [
Pr.: -
ți-o-] —
Romanțios +
suf. -
itate.