romanțios - explicat in DEX

romanțios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMANȚIÓS, -OÁSĂ, romanțioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visător, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplație. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale, care conține note de melancolie, de visare. [Pr.: -ți-os] – Romanț + suf. -ios.

romanțios (Dicționar de neologisme, 1986)
ROMANȚIÓS, -OÁSĂ (adj.) (adesea s.) Predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale; care predispune la visare. [Pron. -ți-os. / < romanț + -(i)os].

romanțios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ROMANȚIÓS, -OÁSĂ adj. predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic. ◊ (despre opere literare) care tratează teme sentimentale. (< romant + -/i/os)

romanțios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*romanțiós, -oásă adj. (d. romanț). Fam. Romantic (visător): o fată romanțioasă.

romanțios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
romanțiós (-ți-os) adj. m., pl. romanțióși; f. romanțioásă, pl. romanțioáse

romanțios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
romanțios a. pop. romanesc: fată romanțioasă CAR.

romanțios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMANȚIÓS, -OÁSĂ, romanțioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visător, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplație. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale, care conține note de melancolie, de visare. [Pr.: -ți-os] — Romanț + suf. -ios.