romanțier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANȚIÉR, -Ă s. m. și
f. v. romancier.romanțier (Dicționar de neologisme, 1986)ROMANȚIÉR, -Ă s.m. și f. v.
romancier.
romanțier (Dicționaru limbii românești, 1939)*romanțiér, -ă s. (fr.
romancier, it.
romanziere). Scriitor de romane saŭ de romanțe.
Fig. Iron. Om care se ține de romanțurĭ (de aventurĭ). – Fals
-cier.romanțier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANȚIÉR, -Ă s. m. și
f. v. romancier.