romanța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMANȚÁ, romanțéz, vb. I.
Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din
it. romanzare, fr. romancer.romanța (Dicționar de neologisme, 1986)ROMANȚÁ vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it.
romanzare, cf. fr.
romancer].
romanța (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMANȚÁ vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it.
romanzare, fr.
romancer)
romanța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romanțá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
romanțeázăromanța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMANȚÁ, romanțez, vb. I.
Tranz. A expune într-o formă literară un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. — Din
it. romanzare, fr. romancer.