romanșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMÁNȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din
fr. romanche.romanșă (Dicționar de neologisme, 1986)ROMÁNȘĂ s.f. Dialect constituind ramura vestică a limbii retoromane. [< fr.
romanche].
romanșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROMÁNȘĂ s. f. ramura vestică a limbii retoromane. (< fr.
romanche)
romanșă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROMÁNȘĂ (‹
fr.) Dialect din grupul vestic al dialectelor limbii
retoromane (alături de dialectul retic), pe baza căruia s-a formar limba literară; din 1938, una dintre limbile naționale ale Elveției;
c. 50.000 vorbitori.
romanșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*románșă (idiom)
s. f.,
g.-d. art. románșei