românime - explicat in DEX

românime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROMÂNÍME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.

românime (Dicționaru limbii românești, 1939)
româníme f. (d. Român). Totalitatea Românilor: românimea se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru.

românime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
româníme s. f., g.-d. art. românímii

românime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
românime f. toți Românii, națiunea română.

românime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROMÂNÍME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. — Român + suf. -ime.