româncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România.
2. (
Pop.) Țărancă. –
Român +
suf. -că.româncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)romấncă s. f.,
g.-d. art. romấncei; pl. romấnceromâncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)româncă f. femeie de român.
româncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România.
2. (
Pop.) Țărancă. —
Român +
suf. -
că.