roiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓIȘTE s. f. Roire. [
Pr.:
ro-iș-] –
Roi3 +
suf. -iște.roiște (Dicționaru limbii românești, 1939)róiște f. (d.
roĭ). Timpu roiriĭ albinelor. Roĭniță (cutie).
roiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)róiște (ro-iș-) s. f.,
g.-d. art. róiștiiroiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roiște f. V.
roiniță.roiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓIȘTE s. f. Roire. [
Pr.:
ro-iș-] —
Roi2 +
suf. -
iște.