roib - explicat in DEX

roib (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROIB, ROÁIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.

roib (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
róib (róibi), adj. – Șarg. – Mr. aroibu. Lat. rubeus (Cipariu, Elemente, 72; Pușcariu 1473; REW 7408; Graur, Rom., LV, 472), cf. v. it. robbio (v. sard. rubiu), prov. roi, fr. rouge, cat. roig, sp. rubio. Din rom. provine mag. rojb (Edelspacher 21).

roĭb (Dicționaru limbii românești, 1939)
roĭb, roáĭbă adj. (lat. rŭbeus, roșiatic, roș; vgr. erythrós; it. robbio, fr. rouge, sp. rubio, pg. ruivo. V. roĭbă. Cp. cu aĭbă, cuĭb). Roșcat, vorbind de caĭ. S. m. și f. Puse șaŭa pe roĭbu.

roib (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
roib adj. m., s. m., pl. roibi; adj. f. roáibă, pl. roáibe

roib (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roib a. care bate în roșiu. [Lat. RUBEUS]. ║ m. cal cu părul roșcat.

roib (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROIB, ROÁIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat, m.) Cal cu părul roșcat sau brun. — Lat. robeus.