roitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ROITÓR, -OÁRE,roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] – Roi3 + suf. -tor.
roitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) roitór(ro-i-) adj. m., pl. roitóri; f. sg. și pl. roitoáre
roitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ROITÓR, -OÁRE,roitori, -oare, adj. Care roiește. [Pr.: ro-i-] — Roi2 + suf. -tor.